"Cheia care ne va face stăpâni pe natura lăuntrică e ruginită de la potop. Ea se cheama: veghe. A veghea e totul. Omul e ferm convins că veghează; dar în realitate e prins într-o plasă de somn şi vis pe care chiar el a ţesut-o.Cu cât plasa e mai strânsă, cu atât mai puternic domneşte somnul; cei ce sunt agăţaţi în ochiurile ei dorm trecând prin viaţă ca o cireadă de vite duse la abator, indiferenţi şi făra nici un gând în cap. Cei ce viseaza văd prin ochiurile plasei o lume zăbrelită, ei nu observă decât nişte deschideri înşelătoare, acţionează în consecinţă şi nu ştiu că aceste tablouri sunt pur şi simplu resturi făra sens dintr-un întreg enorm. Visătorii aştia nu sunt, cum poate ai crede, fantaştii şi poeţii; sunt cei ce muncesc, cei fără odihnă de pe lume, cei împinşi de nebunia acţiunii. Ei seamănă cu nişte scarabei urâţi şi trudnici care se caţără pe ceva neted şi cad odată ajunşi sus. Ei spun că veghează, dar ceea ce iau drept viaţă este în realitate doar vis. A veghea e totul. Veghează în tot ce faci! Nu te crede deja trezit. Nu, tu dormi şi visezi. Adună-ţi toate forţele şi lasă să ţi se prelingă în trup acest sentiment: acum, veghez! Daca-ţi va izbuti, vei recunoaste deîndată că starea în care erai arăta a aţipire şi a somn. Acesta este primul pas şovăitor pe o cale lungă, lungă. Înaintează astfel din trezire în trezire."
"Cheia care ne va face stăpâni pe natura lăuntrică e ruginită de la potop.
RăspundețiȘtergereEa se cheama: veghe.
A veghea e totul.
Omul e ferm convins că veghează; dar în realitate e prins într-o plasă de somn şi vis pe care chiar el a ţesut-o.Cu cât plasa e mai strânsă, cu atât mai puternic domneşte somnul; cei ce sunt agăţaţi în ochiurile ei dorm trecând prin viaţă ca o cireadă de vite duse la abator, indiferenţi şi făra nici un gând în cap.
Cei ce viseaza văd prin ochiurile plasei o lume zăbrelită, ei nu observă decât nişte deschideri înşelătoare, acţionează în consecinţă şi nu ştiu că aceste tablouri sunt pur şi simplu resturi făra sens dintr-un întreg enorm. Visătorii aştia nu sunt, cum poate ai crede, fantaştii şi poeţii; sunt cei ce muncesc, cei fără odihnă de pe lume, cei împinşi de nebunia acţiunii. Ei seamănă cu nişte scarabei urâţi şi trudnici care se caţără pe ceva neted şi cad odată ajunşi sus. Ei spun că veghează, dar ceea ce iau drept viaţă este în realitate doar vis.
A veghea e totul.
Veghează în tot ce faci! Nu te crede deja trezit. Nu, tu dormi şi visezi.
Adună-ţi toate forţele şi lasă să ţi se prelingă în trup acest sentiment: acum, veghez!
Daca-ţi va izbuti, vei recunoaste deîndată că starea în care erai arăta a aţipire şi a somn.
Acesta este primul pas şovăitor pe o cale lungă, lungă.
Înaintează astfel din trezire în trezire."
Gustav Meyrink